"No country for old men" este ca Geneza pentru Biblie. Misto.

Îmi pare rău pentru restul filmelor bune pe care le-am văzut anul acesta, dar No country for old men trebuie să fie pe primul loc. Este de departe o capodoperă cinematografică, făcută de fraţii Coen (Ladykillers), un film adaptat dupa romanul lui Cormac McCarthy cu acelaşi nume.

Filmul urmăreşte pe Llewelyn Moss care găseşte o servietă cu bani, "victimă colaterală" al unei tranzacţii de droguri care a mers prost. În majoritatea filmelor, servieta cu ceva preţios reprezintă sufletul unui om (vezi Tarantino), lucru întâlnit şi în acest film. Dacă nu l-aţi văzut până acum, vă recomand să nu citiţi mai departe şi să aşteptaţi data de 29 februarie când Nu exista tara pentru batrani (!!!) ajunge şi în România pe marile ecrane (asta dacă nu aveţi alte metode ascunse de a face rost de o copie a filmului).

La acest film, nu mă interesează acţiunea de la suprafaţă, care poate părea mediocră. Filmul are o "altă lume" ascunsă în spatele acţiunii şi-n spatele personajelor. Eu mi-am făcut o idee, însă este de departe de a fi perfectă şi s-ar putea să mi-o schimb peste 10 minute.
Anton Chigurh este diavolul. Reprezintă răul de neoprit, de neclintit şi consecinţa păcatelor omului. În acest caz, păcătosul este Llewelyn Moss. Şeriful Bell ar putea să fie reflecţia lui Iisus Cristos, rolul unui protector, acel om înţelept care nu face dar nici nu tace. În film chiar dacă este şerif, acesta nu are un rol activ, ci mai mult narativ. Ar putea avea şi rolul spectatorului. Carson Wells, jucat de Woody Herrelson este îngerul sau Duhul Sfânt, care încearcă să-l facă pe păcătos să revină pe drumul cel bun. Soţia lui Llwelyn, Carla Jean, poate reprezenta inima omului. Inima care dictează ceea ce-i bun, ceea ce-i etic, dar mintea păcătosului nu o ascultă (Carla îi spunea lui Llwelyn că are o presimţire proastă şi că ceva nu-i locul lui).

Cel care-l angajează pe Anton şi Carson nu este nimeni altcineva decât Dumnezeu... Ok, probabil vă întrebaţi: "Şi atunci Diavolul l-a omorât pe Dumnezeu şi pe Duhul Sfânt?" - păi, filmul nu este o adaptare al unei pilde, ci o adaptare al unui romani bine scris, iar chestia cu omorâtul... reprezintă probabil lipsa lui Dumnezeu din viaţa păcătosului. Deasemenea, Dumnezeu mai este reprezentat şi de tatăl şerifului Bell; bătrânul pustnic în deşert, cu o mulţime de pisici în casă (care ar putea reprezenta adepţii Lui). Faptul că Anton dă cu banul, este un joc de-al diavolului, şă te facă sa creză că-ţi poţi controla destinul... Din acest motiv Carla a refuzat să numească capul sau pajura.

Nu sunt încă ferm convins de viziunea mea, parcă puţin exagerată; adevărul este că în spatele filmului se află o poveste de un milion de ori mai interesantă şi sunt încă mistere legate de poveste. Cred că partea care încă mă frământă cel mai mult, este cu Anton care stătea ascuns în spatele uşii când Bell a intrat în camera, moment în care Anton a dispărut. Sau, ce era cu mexicanii ăia? Şi ei au fost trimişi? Şi dacă da, ei ce reprezentau? Dar contabilul? Acela ar putea reprezenta îngerul decăzut!
Per total, great fucking movie.